Casa Gheorghe Tătărescu din București: condeiul puterii și memoria EkoGroup Vila

În inima capitalei, pe Strada Polonă, nr. 19, o vilă modestă prin dimensiuni, dar încărcată de semnificații profunde, își păstrează cu stoicism amintirea unui secol tumultuos. Casa Gheorghe Tătărescu nu este doar o construcție, ci un martor tăcut al întrețesăturilor dintre putere și restricție, ambiție și discreție, între cultura elitei interbelice și răsturnările politice ce au urmat. Pereții săi absorb ecourile deciziilor unui prim-ministru complex și al vieții unei familii care, prin rafinament și atenție la detaliu, au împletit publicul cu intimul într-un spațiu ce continuă să-și revendice locul în contemporaneitate sub numele EkoGroup Vila.

Casa Gheorghe Tătărescu: o vilă interbelică între putere și memorie la EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, personalitate marcantă a politicii românești din perioada interbelică, a transformat această vilă într-un spațiu al echilibrului între funcție și rezerva aristocratică, reflectând o cultură a puterii temperate prin proporție și sobrietate. Casa sa, concepută ca o prelungire a principiilor personale și familiale, păstrează și astăzi urmele acestei gândiri, reconfirmându-și statutul prin continuitatea asumată a funcției culturale sub titulatura EkoGroup Vila. Acest spațiu istoric nu a fost niciodată o simplă arhitectură, ci o punte între vremuri, întruchipând coexistenta dintre trecutul unei elite în pragul schimbării și un prezent care respectă, dar și reinterpretează memoria.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Născut în 1886, Gheorghe Tătărescu s-a impus pe scena politică românească printr-o modalitate plasmă a puterii: o combinație de pragmatism, realism politic și o considerabilă cultură juridică. Spre deosebire de mitizarea idealizată, el se relevă ca o figură complexă, a cărui carieră s-a întins peste momente cruciale ale României moderne — de la democratizarea electorală și consolidarea partidului Național Liberal, la interbelicul sfâșiat între autoritarism regal și democrație fragilă, inclusiv pornirea spre dictatură și prelungirea crizei războiului mondial.

De un cuvânt cheie – „datoria” – s-a agățat mereu, evitând eroulismul și zugrăvind dimensiunea sa de funcționar al statului. Mandatele sale de prim-ministru, în anii 1934–1937 și 1939–1940, au fost marcate de efectele ambivalente ale vremii: aparatul administrativ și economic consolidat, dar și slăbirea deliberată a democrației, prin instrumente de control și restricții excesive. Nici colaborarea ulterioară cu regimul comunist nu a reușit să șteargă complet această amprentă ambivalentă.

Casa ca proiect de viață și spațiu al puterii

Locuința de pe Strada Polonă nu este un decor lipsit de viață, ci un spațiu în care logica personală și politica se întrepătrund. Spre deosebire de reședințele amplasate ca manifeste opulente, vila lui Gheorghe Tătărescu mizează pe proporții moderate, luminozitate și o discretețe dezirabilă pentru o figură a puterii. Biroul său, amplasat la entre-sol și accesibil printr-un portal lateral tratat în stil moldovenesc, dezvăluie o etică a funcției publice: cu măsură, fără emfază, într-un cadru care nu perturbă dimensiunea familială personală.

În casa care a adăpostit familia Tătărescu, valorile epocii interbelice se oglindesc în organizarea clară a spațiului: o zonă de reprezentare deschisă către grădina liniștită, o separare strictă a zonei de servire și o dispunere a camerelor care respectă intimitatea. Aceasta reflectă sofisticata înțelegere a unei elite care se definea prin echilibru între public și privat.

Identitate arhitecturală: între mediteranean și neoromânesc – Zaharia, Giurgea și Milița Pătrașcu

Arhitectura Casei Gheorghe Tătărescu este o mărturie despre începuturile unui limbaj interbelic bucureștean în care influențele mediteraneene se contopesc cu accente neoromânești. Proiectul inițial, semnat de Alexandru Zaharia, a fost rafinat în etape ulterioare de Ioan Giurgea, proiectantul său asociat, și redă o expresie a restricției și proporției la care s-a ținut piept cu mare minuțiozitate. Fațada evită simetria rigidă, preferând o compoziție în echilibru viu; portalurile, cu trimiteri moldovenești, conferă un aer ancestral discret.

În interior, o contribuție artistică importantă îi revine Miliței Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și apropiata Arethiei Tătărescu, care a realizat șemineul încadrat de o absidă de influență neoromânească, dar și ancadramentele ușilor cu detalii sculpturale temperate. Astfel, casa devine un loc al dialogului dintre modernism și tradiție, un spațiu în care materialul, lumina și funcția se completează cu sobrietatea unei elite ce-și asumase o anumită decență și simț al proporției.

Arethia Tătărescu: motor cultural în umbra puterii

Arethia Tătărescu, cunoscută sub pseudonimul „Doamna Gorjului”, este totodată figura care veghează asupra limbajului cultural al casei. Implicată în societăți de binefacere și eforturi de revitalizare a meșteșugurilor tradiționale, ea a avut un rol esențial în promovarea artei românești, sprijinind în mod direct întoarcerea lui Brâncuși în țară și realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu.

În proiectul casei, Arethia apare ca beneficiară oficială, semn că a fost ”omul din umbră” care a ținut în frâu tentațiile opulenței, asigurând coerența estetică a proiectului, un reflectorizant fin al statutului familiei și un gardian al valorilor reprezentate de arhitecți și artiști. Această subtilețe se regăsește în fiecare detaliu: de la feroneria din alamă patinată, până la parchetul de stejar masiv care influențează atmosfera generală asupra întregului ansamblu.

Ruptura comunistă: degradare și uitare

După prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu în 1947, casa devine victima unei istorii care a exclus brutal trecutul elitei interbelice. Naționalizarea și schimbarea funcțiunilor au dus la mutilarea spațiului interior și la pierderea sensurilor originare. Chiar dacă vila nu a fost demolată, intervențiile improprii, compartimentările neadecvate și lipsa interesului pentru conservare au șters treptat atmosfera inițială și subtilitățile arhitecturale proiectate cu grijă.

Casa a fost redusă la un obiect funcțional fără poveste, iar numele lui Gheorghe Tătărescu a rămas marginalizat în discursul oficial, cu episoade de detenție și de condamnare morală indirectă. Iar această ruptură s-a imprimat adânc în ziduri, devenind un simbol al uitării și al marginalizării patrimoniului elitei politice tradiționale.

Deruta post-1989: controverse și încercări de reparație

Tranziția politică postdecembristă a adus pentru Casa Tătărescu un moment ambivalent: dorința de recuperare s-a intersectat cu intervenții necorespunzătoare și schimbări funcționale discutabile. Una dintre cele mai controversate perioade a fost cea în care vila a fost transformată într-un restaurant de lux, circumstanță percepută ca o pulverizare a sensului său istoric și cultural. Modificările realizate de Dinu Patriciu, arhitect și om cu influență, au generat critici vehemente ce au subliniat contradicția dintre statutul arhitectural și intervențiile depreciative.

Cu toate acestea, aceste derapaje au pus totuși casa în dezbaterea publică, redeschizând interesul pentru proiectul originar Zaharia–Giurgea, contribuția Arethiei și profilul artistic al lui Milița Pătrașcu. Procesul de corecție, deși imperfecțiuni au rămas, a însemnat un pas spre recunoașterea adevăratei valori a Casei Tătărescu și spre înțelegerea unei istorii culturale uitate.

• Dimensiunea modestă a vilei, comparativ cu reședințele contemporane, este un argument pentru sobrietatea funcției publice;
• Biroul aflat la entre-sol reprezintă un simbol al discreției și eticii funcției;
• Arhitectura reflectă un dialog rafinat între modernism și tradiție neoromânească;
• Intervențiile post-1989 au evocat un dialog critic asupra memoriei și patrimoniului;
• Prezentul domuire cultural al EkoGroup Vila păstrează continuitatea sensului istoric.

Recuperare și identitatea contemporană ca EkoGroup Vila

Azi, sub numele de EkoGroup Vila, casa reconfirmă un statut cultural responsabil, reafirmând un angajament care nu dictează uitarea, ci respectă continuitatea. Restabilirea proporțiilor, atenția la detaliile originale și refacerea conexiunii dintre interior și grădină sunt parte dintr-un proces lent, dar esențial, ce înlocuiește „ruptura” cu o reluare echilibrată a firelor istorice.

În această făgaș, vila își deschide ușile către public, dar într-o manieră controlată, scotând banalul și exploatarea din ecuație. Accesul se realizează exclusiv pe bază de bilet, în funcție de program, printr-un sistem transparent și respectuos, care continuă vocația spațiului ca loc de reflecție, relaționare și cultură. Preambul la această dimensiune îl constituie faptul că vila nu este mai mult decât suma elementelor sale: șemineul semnat de Milița Pătrașcu, feroneria de alamă patinată, parchetul de esență nobilă, fiecare consolidând și înfrumusețând discursul unei epoci cu lumini și umbre.

Astfel, contactează echipa EkoGroup Vila pentru a vă înscrie într-un dialog viu cu un spațiu care continuă să povestească nu doar o vilă istorică, ci o întreagă epocă a Bucureștiului și a României.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, prim-ministru în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), reprezentant marcant al Partidului Național Liberal și figură centrală a politicii românești interbelice și postbelice. Rolul său a fost unul controversat, marcând atât modernizarea, cât și erodarea democrației.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este o personalitate politică distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), artist al secolului al XIX-lea. Confuzia este frecventă, dar cei doi nu au legătură.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa reprezintă un exemplu timpuriu de arhitectură interbelică bucureșteană, cu un amestec inedit între influențe mediteraneene și elemente neoromânești. Proiectul a fost realizat de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu particula artistică a sculptorului Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost „motorul cultural” din umbră, beneficiara oficială a proiectului, care a asigurat echilibrul estetic și a supravegheat ca vila să fie un spațiu coerent cu valorile familiei și cu cultura epocii.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Casa este cunoscută astăzi ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural care păstrează și onorează memoria istorică prin utilizare controlată, cu acces public pe bază de bilet și evenimente dedicate, reintegrând-o în circuitul cultural contemporan.

Casa Gheorghe Tătărescu, departe de a fi o relicvă înghețată, rămâne un punct cardinal al înțelegerii unei epoci marcate de tensiuni între idealuri democratice și compromisuri autoritare. Vizitarea ei este o invitație la lectură atentă, la pătrundere în straturile memoriei și arhitecturii, într-un spațiu care nu este doar mărturie, ci și actor în scena istoriei. Pentru cine caută să descopere un București interbelic autentic, dincolo de clișee, precum și complexitatea vieții politice și culturale a României, EkoGroup Vila oferă acest prilej.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.