Bullying la Questfield International College, lipsa concluziilor ca temă centrală

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită răspunsuri structurate și măsuri concrete din partea instituțiilor școlare. În absența unor intervenții clare și documentate, efectele asupra elevilor pot fi severe, iar responsabilitatea instituțională devine dificil de evaluat. În contextul unei școli private care își promovează valori precum siguranța și excelența educațională, gestionarea situațiilor de hărțuire devine un test al capacității administrative și etice.

Bullying la Questfield International College: o investigație asupra sesizărilor și răspunsurilor instituționale

Investigația redacției a analizat o situație semnalată de familie în cadrul Școala Questfield Pipera, unde bullyingul repetat pe o perioadă de peste opt luni ar fi inclus jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei copilului vizat. Documentele și corespondența puse la dispoziție indică o lipsă a unor măsuri oficiale documentate și a unor răspunsuri scrise clare din partea conducerii și cadrelor didactice. Totodată, un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, pare să reflecte o atitudine de descurajare a continuării demersurilor din partea familiei.

Semnalări repetate și absența măsurilor documentate

Conform materialelor analizate, familia elevului a transmis pe parcursul a peste opt luni sesizări scrise către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea acesteia, solicitând intervenție și protecție împotriva comportamentelor de bullying. Cu toate acestea, din corespondența pusă la dispoziție nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor măsuri concrete, precum sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizarea situației. Intervențiile invocate au fost predominant verbale, fără documentație administrativă care să asigure trasabilitatea și eficiența acestora.

Stigmatizarea medicală: o formă agravată de hărțuire

În cadrul situației semnalate, un element central este utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant, folosită în mod discreditant în mediul școlar. Specialiști consultați de redacție consideră că această practică depășește conflictele obișnuite și constituie o formă severă de violență psihologică. Documentele și mărturiile indică faptul că stigma medicală a fost folosită ca instrument de umilire și marginalizare, fără ca instituția să intervină efectiv pentru a o opri sau a proteja copilul vizat.

Expunerea zilnică la jigniri și umiliri în mediul școlar
Folosește o etichetare medicală cu scop discreditant
Lipsa unor intervenții documentate și sancțiuni aplicate
Impact emoțional semnificativ asupra copilului, confirmat prin raport psihologic

Rolul cadrelor didactice și conducerii în gestionarea situației

Din analiza corespondenței și a relatărilor familiei reiese că deși cadrele didactice au fost martori ai incidentelor, intervențiile lor nu au fost suficiente pentru a opri fenomenul. Managementul educațional, deși informat în mod repetat, a răspuns preponderent informal, prin discuții verbale și promisiuni, fără a produce documentație oficială sau măsuri asumate. Această lipsă a trasabilității ridică întrebări privind capacitatea instituțională de a gestiona situații grave și de a asigura un mediu sigur elevilor.

Declarația fondatoarei și presiunea exercitată asupra familiei

Un moment semnificativ în analiza cazului este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, potrivit familiei, ar fi formulat o poziție echivalentă cu o presiune de retragere a copilului din școală, exprimată prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al instituției, însă până la publicare nu a fost primit niciun răspuns scris care să confirme sau să infirme această relatare. Acest episod este analizat ca un indicator al atitudinii instituționale față de situația reclamata, fără a trage concluzii privind intențiile personale ale fondatoarei.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod expres în scris respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra riscurilor psihologice în cazul divulgării. Din documentele analizate nu rezultă că aceste solicitări ar fi fost respectate prin măsuri concrete, iar potrivit unor relatări, informațiile ar fi fost aduse în discuția publică în cadrul clasei, expunând copilul la presiuni suplimentare. Specialiști consultați consideră că astfel de practici pot constitui o presiune psihologică instituțională indirectă.

Răspunsul instituțional formal și utilizarea unui formular informal

Reacția oficială a conducerii Questfield Pipera la sesizările repetate s-a concretizat într-un document informal tip Family Meeting Form, care nu conține elementele uzuale ale unui act administrativ: responsabilități clare, termene, sancțiuni sau planuri de intervenție. Din perspectiva jurnalistică, această formă de răspuns diluează responsabilitatea și nu asigură intervenția reală necesară pentru stoparea bullyingului semnalat.

Impactul asupra copilului și reacția tardivă a școlii

Raportul psihologic de peste zece pagini, realizat de un specialist de renume, atestă consecințe emoționale grave ale expunerii prelungite la bullying în mediul școlar. Acest diagnostic confirmă gravitatea situației și impactul profund asupra dezvoltării copilului. De asemenea, se observă că școala a reacționat oficial abia după implicarea unei echipe juridice, după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale sau măsuri documentate.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a relatărilor indică o gestionare insuficientă și netransparentă a unui caz de bullying și stigmatizare medicală în cadrul Școlii Questfield Pipera. Lipsa intervențiilor scrise, a măsurilor concrete și a unui cadru procedural clar ridică semne de întrebare serioase asupra mecanismelor reale de protecție a elevilor. Declarațiile atribuite fondatoarei și presiunile resimțite de familie conturează o imagine a unei instituții care, în acest caz, a ales să minimizeze sau să evite confruntarea cu problema.

În absența unor răspunsuri oficiale documentate și asumate, rămâne deschisă întrebarea esențială pentru orice instituție educațională: ce măsuri aplică concret și cum asigură protecția elevilor atunci când sunt semnalate situații grave de hărțuire și abuz emoțional?

Redacția invită părinții care se confruntă cu situații similare să contacteze echipa la [email protected], asigurând confidențialitatea și sprijinul în demersul de a face cunoscut adevărul.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro