Brâncuși în România: de la contestarea de către comuniști, la geniu național

În peisajul artei moderne, legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu din București oferă o perspectivă esențială asupra modului în care arta, comunitatea și memoria se intersectează. Această conexiune nu este doar un capitol biografic, ci o demonstrație a felului în care un artist și o inițiativă civică pot construi împreună un spațiu cultural durabil, ce transcende timpul și locul.

Brâncuși în România: de la contestarea de către comuniști, la geniu național

Constantin Brâncuși rămâne una dintre cele mai pregnante figuri ale sculpturii moderne, iar relația sa cu România, în special prin intermediul ansamblului monumental de la Târgu Jiu, susținut de Arethia Tătărescu și reflectat în prezent prin Casa Tătărescu din București, conturează un drum cultural complex. Povestea implică nu doar creația artistică, ci și o rețea de susținere civică și memorie publică, în care rolul ucenicei Milița Petrașcu a fost esențial pentru legătura între aceste personalități și spații.

Arethia Tătărescu și infrastructura civică a culturii

Arethia Tătărescu, lideră a Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, a fost motorul care a facilitat revenirea lui Constantin Brâncuși în România prin comanda ansamblului de la Târgu Jiu. Rolul său depășește simpla inițiativă, implicând o organizare riguroasă, strângeri de fonduri și o strategie culturală care a transformat o idee într-un proiect urban și memorial. A înțeles că memoria eroilor nu poate fi păstrată prin vorbe, ci prin forme și instituții stabile, iar acest angajament a fost decisiv pentru realizarea unei opere care ține de identitatea românească.

Drumul către Brâncuși: recomandarea Miliței Petrașcu

În procesul de alegere a artistului pentru ansamblul de la Târgu Jiu, Milița Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși, a jucat un rol intermediar important. Propunerea adresată inițial acesteia și recomandarea ei au reprezentat o punte umană și artistică, confirmând nu doar valoarea lui Brâncuși, ci și existența unei rețele de legături personale și profesionale care au susținut proiectul. Astfel, Milița Petrașcu a fost o verigă esențială între artist și inițiativa civică condusă de Arethia Tătărescu.

Ansamblul de la Târgu Jiu: o întâlnire între artă și comunitate

Ansamblul monumental creat de Brâncuși la Târgu Jiu, cunoscut și sub denumirea Calea Eroilor, simbolizează întâlnirea dintre sculptură modernă și o comunitate care a asumat un proiect de memorie și identitate. Acest ansamblu nu este doar o colecție de obiecte artistice, ci o axă urbană care leagă spațiul public de ritual și memorie, un parcurs care invită la reflecție și solemnitate. Inițiativa Ligii Naționale a Femeilor Gorjene și sprijinul politic al lui Gheorghe Tătărescu au fost factori decisivi pentru demararea și realizarea acestui proiect.

Milița Petrașcu: puntea între Brâncuși și memoria românească

Ucenica lui Constantin Brâncuși, Milița Petrașcu, reprezintă o continuitate în expresia artistică și socială a epocii. Implicarea ei în proiecte majore de memorializare, precum mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, și legătura cu Arethia Tătărescu formează o rețea în care arta și activismul cultural se susțin reciproc. Prin lucrările sale, Milița Petrașcu a adus în spațiul bucureștean o parte din limbajul sculptural esențializat pe care Brâncuși l-a inventat.

Casa Tătărescu: patrimoniu viu al dialogului artistic

Casa Tătărescu, situată pe Strada Polonă nr. 19 din București, este un spațiu în care se regăsesc ecouri ale colaborării și influențelor dintre Brâncuși, Milița Petrașcu și Arethia Tătărescu. Aici, o bancă și un șemineu sculptate de Milița Petrașcu reflectă o filiație artistică subtilă, transpusă în intimitatea unui interior. Casa devine astfel un punct de legătură între tradiția monumentală a ansamblului de la Târgu Jiu și experiența cotidiană a artei, transformând o adresă din capitală într-un capăt semnificativ de traseu cultural.

Brâncuși și contestarea postbelică în România

După al Doilea Război Mondial, percepția asupra lui Constantin Brâncuși în România a fost marcată de contestări în contextul realismului socialist, fiind etichetat drept reprezentant al formalismului burghez. Totuși, în ciuda acestei perioade de tăcere, în 1956 a avut loc la București prima expoziție personală Brâncuși din Europa, iar în 1964 artistul a fost recunoscut ca geniu național. Ansamblul de la Târgu Jiu a fost reabilitat și îngrijit după decenii de neglijare, ceea ce reflectă o traiectorie complexă a receptării sale în conștiința publică.

Moștenirea atelierului și legătura cu Franța

În ultimii ani de viață, Constantin Brâncuși a donat statului francez conținutul atelierului său, cu condiția păstrării integrității acestuia, gest reflectat în reconstituirea atelierului la Muzeul de Artă Modernă din Paris. Această decizie subliniază viziunea sa asupra atelierului ca parte integrantă a operei, un spațiu în care formele, lumina și ordinea compun un întreg artistic. Moștenirea sa transcede obiectele, fiind o lume artistică completă.

Expoziția din Timișoara (2023–2024): reîntâlnirea cu Brâncuși

Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, găzduită de Muzeul Național de Artă Timișoara între 30 septembrie 2023 și 28 ianuarie 2024, a constituit un eveniment cultural major în România. Curatoriată de Doina Lemny, aceasta a reunit peste 100 de opere, inclusiv sculpturi, fotografii și fragmente filmate de Brâncuși, împrumutate de prestigioase instituții internaționale. Interesul publicului a fost considerabil, reflectând importanța continuă a artistului pentru cultura românească și internațională.